Criza apei - inca o dovada a unui stat esuat

Criza apei de la Mizil ne aduce inca o dovada a faptului ca Romania este, din ce in ce mai mult, un stat esuat. Institutiile sunt slabe - dupa ce le-am vazut din interior, va pot spune ca sunt chiar mai slabe decat isi pot imagina cetatenii.

Primariile (si Primaria Mizil se incadreaza in aceasta categorie) au ajuns simple feude, care capuseaza comunitatile locale. In loc de a avea o primarie pentru un oras, avem un oras pentru o primarie. Primaria nu mai functioneaza in slujba cetateanului, ci doar traieste (si nu rau) din taxele si impozitele celor care o finanteaza. Pentru aceste taxe si impozite, cetateanul platitor primeste tot mai putin inapoi.

In pofida cresterii de venituri, cetatenii cunosc o calitate a vietii in scadere. Calitatea vietii presupune:
-un loc de munca sau oportunitatea unei activitati generatoare de venituri
-accesul la educatie si la servicii de sanatate de calitate
-accesul la utilitati (apa, canalizare, energie electrica, gaze, salubritate), in conditii previzibile si la preturi corecte
-posibilitati pentru petrecerea timpului liber
-mediu inconjurator curat si la anumite standarde (drumuri, trotuare, parcuri, spatii verzi)
-poluare redusa (fonica, noxe industrial, noxe auto)

La toate aceste capitole situatia Mizilului este din ce in ce mai precara. Nu ar trebui sa ne mire ca tinerii isi doresc sa plece, ca adultii isi doresc sa plece si ca aproape nimeni nu se mai muta la Mizil din alta parte.

Solutii exista, desi ele sunt, de la un an la altul, tot mai putine si tot mai greu de aplicat. Pentru a le pune in practica, primul pas consta in abandonarea unor iluzii.

Prima iluzie este cea a existentei unei constiinte civice generalizate. Pur si simplu, nu exista. Civilizarea unei comunitati s-a facut, peste tot si in toate vremurile, prin combinarea a doua instrumente: educatie pe de o parte, legi dure aplicate fara exceptii pe de alta parte. Abia dupa ce comunitatea ajunge la un anumit nivel de civilizatie poate  fi gestionata apeland in principal la constiinta.

A doua iluzie este cea ca Mizilul este o comunitate cu resurse importante, mai ales resurse umane. A fost valabil intr-o perioada, este din ce in ce mai putin valabil acum. Pentru orice activitate de o anumita magnitudine, nu mai gasesti suficienti oameni buni la Mizil, fie ca e vorba de deschiderea unei fabrici, fie de personalul pentru educatie si sanatate. Si, totusi, Mizilul va trebui sa se ridice cu oamenii care au ramas in Mizil. Cu mai mult efort organizatoric si mai inteligent directionat.

In sfarsit, a treia iluzie consta in speranta ca lucrurile vor incepe sa functioneze de jos in sus. Situatia e mult prea grava pentru ca masa critica sa se formeze in mod natural. Ca ne place sau nu, revenirea Mizilului depinde in mod fundamental de un om: primarul Mizilului. E nevoie de un primar cu viziune, care sa aiba curajul masurilor nepopulare, care sa inceapa reconstructia institutiilor si care sa promoveze (pana la fanatism) o guvernare locala corecta si curata. Apoi, dupa cativa ani de performanta buna, institutiile vor functiona de la sine (asta e puterea birocratiei, atat in sens rau, cat si in sens bun).

Apa mai curge (nu mereu), canalizarea functioneaza (cu mici sincope), becul inca se aprinde, gazul nu lipseste la aragaz sau la centrala, camionul de gunoi inca vine pentru a ridica gunoiul. Dar toate sunt la limita - fara investitii, cu firme dezinteresate, cu personal blazat (mai ales la nivel de conducere).

Intr-un plan pe termen lung, orasele romanesti (si Mizilul evident) trebuie sa isi redobandeasca controlul asupra retelelor de utilitati. Dupa un model european, care in alta parte functioneaza, orasele romanesti si-au concesionat retelele si alimentarea cu utilitati catre firme private. Dar nu mai exista nici un control si nu mai raspunde nimeni pentru calitatea serviciului. Hidro Prahova furnizeaza apa si intrerupe alimentarea cu apa cand doreste. Nu ai cu cine vorbi. Electrica nu isi asuma nici o responsabilitate pentru continuitatea alimentarii cu energie electrica. Si exemplele pot continua. Iar raspunsul standard din partea Primariei (cand vine, pentru ca deseori e doar tacere) este "nu ne ocupam noi de asta".

Mizilul (prin primaria sa) trebuie sa isi propuna redobandirea controlului asupra utlitatilor, in paralele cu dezvoltarea capacitatilor administrative pentru gestionarea lor. Nu e suficient, redobandirea controlului. Vedem ce se intampla la Salub - o firma a primariei, gestionata precar. Pe de o parte, activitatile strategice trebuie pastrate la nivelul primariei: capacitatea de a creiona o strategie, de a o aplica, de a investi eficient in retele, de a adapta reteaua necesitatilor orasului (extinderi sau restrangeri), abilitatea de a finanta investitiile necesare si controlul activitatii operationale. Pe de alta parte, la nivelul operatorilor trebuie dezvoltata eficienta operationala, care sa duca la furnizarea unui serviciu predictibil, la tarife corecte.

Cu o remarca: nu conteaza cat dureaza. Unele activitati pot fi preluate imediat sau sunt deja in gestionarea directa a primariei (salubritatea de exemplu). Pentru altele, preluarea este posibila imediat, dar la costuri uriase (apa si canalizare). Iar pentru altele s-ar putea sa nu fie posibila inca mult timp de acum inainte (electricitate si gaze). Dezvoltatea competentelor trebuie oricum inceputa, macar si pentru faptul de a pune presiune pe furnizorii actuali.

Pana acum, viata arata ca ne multumim cu putin. Mizilului ii lipsesc proiectele de anvergura, care sa creasca calitatea vietii si care sa il transforme intr-un oras care mentine si atrage oameni. Reactiile la criza apei din ultimele zile arata ca mizilenii isi urasc orasul, din ce in ce mai mult.

Cativa pasi simpli:
-un primar cu viziune
-o primarie un slujba cetateanului
-guvernare locala cinstita si competenta
-reconstructia institutiilor locale
-"curatarea" spatiului public (prin educatie si prin aplicarea legii)
-redobandirea controlului asupra utilitatilor

Schitarea planului este insa partea usoara. Partea cu adevarat grea are 2 momente:
-hotararea comunitatii (nu e de ajuns sa fie 5% sau 10% din mizileni) in a se rupe radical de trecut si a alege calea grea si deseori frustranta a constructiei. Acest moment trebuie sa ne concretizez in alegerea unui lider potrivit la primarie.
-aplicarea planului, cu toate elementele sale nepopulare

Putea face toate aceste lucruri. Sau putem alege salvarea individuala, cu siguranta mai facila si cu sanse mai mari de reusita.

Nimeni nu va purta de grija Mizilului, daca Mizilul nu isi poarta singur de grija.


Minea Claudiu-Remus