O zi de reflectie

A mai trecut un an. Inca un an fara prezenta fizica a lui Corneliu Coposu, desi a fost prezent in fiecare zi in sufletele noastre.

Privind in jur, constatam ca suntem la fel de departe de principiile promovate de Corneliu Coposu. Societatea romaneasca se zbate, cu cateva exceptii, in mlastina mediocritatii. Fara principii, fara modele si fara speranta, cei mai multi dintre romani se vand pentru un pumn de arginti.

Si, totusi, speranta nu a murit de tot. Din timp in timp, se intampla ceva care ne reaminteste ca, desi fragil, binele este etern. Ceva care ne reaminteste ca oamenii rai nu pot invinge decat daca oamenii buni se hotarasc sa nu mai faca nimic. Din fericire, mai avem inca oameni buni, care refuza sa depuna armele.

Credem in victoria binelui. Cu radacini bine infipte in trecut, credem ca va veni ziua in care copacul sperantei va inflori din nou.

"Romanii din Ardeal au trait secole lungi si grele numai din puterea amintirilor, din puterea credintei si constiintei in dreptul lor nepieritor de stapanire. Puterea amintirilor istorice, puterea traditiei, a fost cea care a tinut aprinsa scanteia dragostei de neam, jarul sfant al increderii oarbe in destinul romanesc sub spuza de doua ori milenara a vitregiilor abatute peste noi".

"Puterea traditiei, puterea amintirilor istorice, ne va ajuta sa tinem piept oricaror nedreptati, oricaror navaliri, asa cum ne-a ajutat sa tinem piept cu 20 de veacuri inainte Imperiului Roman, asa cum am tinut piept atator hoarde de barbari."