Stabilitatea financiara a Primariei Mizil

Nici o structura (firma, primarie, guvern) nu poate construi mai nimic in lipsa stabilitatii financiare. O situatie de dezechilibru financiar face ca cei mai buni oameni sa se ocupe de problemele financiare zilnice in loc sa poata gandi dezvoltarea.

Cu ani in urma, am fost parte a unei echipe care a avut ca misiune restructurarea retelei comerciale a unui comerciant de mobila si produse electronice. Reteaua functiona fara o directie clara, pierdea bani, avea datorii carora le facea fata cu greu, personalul era blazat. Restructurarea financiara a durat circa 6 luni si am utilizat toata gama de mijloace avute la dispozitie (inchideri si relocari de magazine, adaptarea structurii de personal, inclusiv schimbari de sefi de magazine, reesalonarea datoriilor la furnizori, renegocieri de contracte cu furnizorii, curatarea stocului de marfuri, refacerea gamei de produse). Dupa 6 luni chinuitoare si lungi, am simtit, in sfarsit, ca iese soarele. In paralel cu aceasta restructurare, ne-am facut planurile de dezvoltare, pe care le-am aplicat in urmatorii 5 ani, cu foarte mici modificari.

Un alt exemplu. Tot cu ani in urma, am fost in consiliul de administratie al unei firme de comert. In mare, cam acelasi gen de probleme: datorii neachitate la furnizori (unul dintre furnizori nu era platit de 1 an si continua sa livreze in fiecare saptamana de circa 2-3 ori – nu am inteles ce aveau in minte), stocuri de marfa greu vandabila, personal prost platit si o structura de personal inadecvata, cu mult personal TESA si putin personal de vanzari. Am pornit tot de la datorii (am discutat cu furnizorul neplatit un plan de esalonare a datoriilor pe care l-am respectat foarte exact), am renuntat la personalul de care nu aveam nevoie si am facut angajari pe pozitiile deficitare, am marit salariile personalului de vanzari cu 30%, in paralel cu stabilirea unor tinte de vanzari, am redus drastic sau am eliminate cheltuielile de functionare neimportante. In paralel am trecut la schimbari calitative: reamenajari si relocari de magazine, o alta gama de produse, noi categorii de clienti. Dupa circa 3 luni am atins echilibrul financiar, dupa 1 an si jumatate aveam importante resurse financiare in conturile bancare.

Primaria Mizil are azi serioase dificultati financiare (salariatii ei pot confirma de cate ori si-au incasat salariile, si asa destul de mici, cu intarzieri mai mici sau mai mari). Mai mult, 2016 fiind an electoral, administratia domnului Proscan cheltuie si ceea ce nu are. O parte importanta a impozitelor si taxelor locale se incaseaza pana la 31 martie, datorita bonificatie primite de contribuabili pentru plata integrala. Cauzele pentru care primaria a ajuns in aceasta situatie sunt multiple: investitii financiare catastrofale, incapacitatea de a atrage investitori la Mizil, care sa plateasca taxe si impozite, dar care sa genereze si locuri de munca, saracirea generalizata a populatiei (sa ne amintim ca gradul de incasare a taxelor locale nu depaseste 60%, adica in mare 1 cetatean din 2 nu isi plateste taxele).

Pe scurt, dupa 5 iunie, noul primar al Mizilului se va trezi intr-o primarie aflata in pragul colapsului financiar, cu incasari minime pana la sfarsitul anului, fiind in permanenta in pragul insolventei. Candidatii care va spun ca, in prima zi de dupa instalare, vor face cate in luna si stele, pur si simplu va mint – oricat de dur vi se pare ca suna.

Pentru primele 6 luni in primarie mi-am propus lucruri putin spectaculoase, dar foarte importante pentru anii ce vin: obtinerea stabilitatii financiare, definitivarea si dezbaterea planurilor pentru urmatorii 4 ani, pregatirea oamenilor din primarie care sa le aplice. In paralel, voi elimina toate activitatile inutile, care nu aduc nimic cetateanului, dar consuma resurse (gen Europe Direct sau Postalionul). Activitatile care trebuie realizate, dar nu sunt esentiale, vor fi finantate la nivelul minim pentru a functiona.

Toate resursele disponibile ale primariei vor merge in doua directii: (1) stimularea dezvoltarii economice si crearii de locuri de munca si (2) finantarea programului de asfaltare a strazilor, pentru iesirea din noroaie. Restul va trebui sa mai astepte pana vom avea bani. Iar bani vom avea atunci cand activitatea economica va creste semnificativ.

Mizilul e un oras sarac. Putinii bani pe care cetatenii reusesc ii platesc, deseori cu mari sacrificii, trebuie cheltuiti cu mare zgarcenie si doar pe lucrurile foarte importante. Colegii mei, din firmele in care am lucrat, va pot confirma un lucru: la asta, chiar ma pricep…

Minea Claudiu-Remus - candidat PNTCD pentru Primaria Mizil