marți, 29 martie 2016

Interviu: Minea Claudiu-Remus in Azi la Mizil nr. 19 / martie 2016

Cel mai tânăr candidat la alegerile din Iunie ȘTIE, VREA și POATE !


Cel mai tânăr candidat la fotoliul de primar din Mizil, domnul Claudiu Minea, se pregăteşte să preia frâiele orașului Mizil, cu toate că încă nu ştie ce-l aşteaptă. Este pus pe fapte mari şi vrea să schimbe faţa localității pe care timp de patru ani (sau mai mult) o va conduce.
Reporter:  In câteva cuvinte, cine sunteţi Domnule Minea Claudiu-Remus?
Minea Claudiu-Remus: Sunt unul din liderii generaţiei mele, am fost şef de promoţie la şcoala generală nr. 1 Mizil, primul la examenul de admitere la liceul teoretic, şef de promoţie la liceu, al doilea la examenul de admitere la Facultatea de management din ASE Bucureşti, primul la examenul de admitere la masterat la aceeaşi facultate. In timpul facultăţii, am avut o bursă de 4 luni ȋn Franţa, concretizată ȋn numeroase contacte.
După facultate, am lucrat scurte perioade de timp ȋn 3 dintre cele mai mari firme din Mizil (Relaxa, Bitanic World şi MFA), iar din 2003 sunt antreprenor, cu activităţi ȋn confecţii şi mobilă.
Reporter:  Care e motivaţia care vă determină să candidaţi pentru primărie?
Minea Claudiu-Remus: De la primele alegeri libere de după Revoluţie, cele din 1992, am ştiut că va veni o zi ȋn care voi candida pentru Primaria Mizil. Acum a venit momentul ȋn care eu şi câţiva din membri generaţiei mele ne simţim pregătiţi să dăm ȋnapoi Mizilului o parte din ceea ce, cu o imensă generozitate, comunitatea ne-a oferit de-a lungul timpului.
Reporter:  Cum aţi caracteriza Mizilul de azi?
Minea Claudiu-Remus: Mizilul de azi este ȋntr-un declin evident faţă de Mizilul copilăriei mele. Activitatea economic este ȋn declin, serviciile de educaţie şi sănătate sunt, cu câteva excepţii, ȋn declin, serviciile publice şi infrastructura locală sunt destul de precare. Ce este grav, e faptul că probabil peste 90% din tineri ȋşi doresc sa plece din Mizil la terminarea liceului. Faţă de oraşul copilăriei noastre, când oamenii veneau la Mizil pentru a-şi face un viitor, astăzi oamenii pleacă din Mizil. E un oraş cu foarte, foarte puţine oportunităţi. Atât de puţine, ȋncât oamenii au renunţat să mai viseze, lăsând viaţa să treacă pe lângă ei. E trist...
Reporter:  Care consideraţi că sunt priorităţile?
Minea Claudiu-Remus: Principala problemă este cea a economiei locale. Fără o activitate economică consistentă la nivel local, cu firme puternice, capabile să genereze locuri de muncă şi prosperitate, toate celelalte ȋmbunătăţiri sunt irealizabile. Dacă oamenii nu vor găsi aici locuri de muncă şi/sau oportunităţi de afaceri, le vor căuta ȋn alta parte şi, mai devreme sau mai târziu, vor pleca din Mizil.
Reporter:  Cum creăm prosperitate?
Minea Claudiu-Remus: Un adevăr deseori uitat al economiei este că bogăţia generează bogăţie şi sărăcia generează sărăcie. Noi suntem intraţi ȋntr-un cerc vicios, ȋn care activitatea economic se reduce, numărul de locuri de muncă se reduce, apoi urmează o nouă reducere de activitate economic, alte locuri de muncă ce dispar s.a.m.d.
Ca să generăm prosperitate, trebuie să intrăm pe o tendinţă inversă, de creştere, ȋn care firmele se dezvoltă, creează noi locuri de muncă, apar noi oportunităţi, noi firme, alte locuri de muncă. Cum vă spuneam, bogăţia creează bogăţie.
Concret, vom acţiona pe doua direcţii. Prima din ele, cu rezultate imediate, constă ȋn atragerea unor investiţii noi la Mizil. Vom folosi toate facilităţile legale avute la dispoziţie (terenuri şi clădiri la preţuri reduse, facilităţi fiscale, stabilitate fiscală), precum şi elementele de natură informală pe care primăria le are la dispoziţie (reducerea termenelor de eliberare a avizelor şi autorizaţiilor, reducerea termenelor de racordare la utilităţi, transparentizarea pieţei locale a muncii). Ma bazez pe uriaşa reţea de contacte reprezentată de mizilenii plecaţi din Mizil (ȋn străinătate, dar şi la Bucureşti, Ploieşti, Braşov), oameni rămaşi cu sufletul la Mizil şi care aşteaptă doar un semnal pentru a pune umărul la redresarea Mizilului.
A doua direcţie, cu impact pe termen mai lung, dar cu rezultate mai stabile, constă ȋn transformarea Mizilului ȋntr-un oraş antreprenorial. In primă fază, vom sprijini firmele mizilene ȋn accesul pe pieţe solvabile, ȋn principal din Uniunea Europeană. Intenţia noastră este de a realize ȋnfrăţiri cu 8-10 oraşe din UE, iar componenta economică a acestor ȋnfrăţiri va fie cea mai importantă, cel puţin la ȋnceputul acestor parteneriate. In a doua fază, vor creea un sistem care să faciliteze tranziţia de la idee de afaceri la firmă funcţională: ȋnfiinţarea unui incubator de afaceri, organizarea de conferinţe şi seminarii, ȋntâlniri cu finanţatorii (business angeli), finanţarea participării la târguri de afaceri şi lista poate continua.
Obiectivul este de a face din Mizil un loc ȋn care e uşor să faci afaceri, care să atragă chiar ȋntreprinzători din alte zone ale României. Cum spuneam la ȋnceputul interviului, Mizilul să redevină locul ȋn care oamenii vin să ȋşi facă un viitor.
Reporter: Părăsind teritoriul economic, ce alte priorităţi aveţi?
Minea Claudiu-Remus: Un alt domeniu care va beneficia de o atenţie sporită este cel al infrastructurii pentru educaţie şi sănătate.
Pentru educaţie, vom face un studiu pentru a afla nevoile exacte de spaţii pentru următorii 10 ani. La nivel de grădiniţe şi şcoala primară, ideal ar fi ca elevii să nu parcurgă mai mult de 500 de metri până la grădiniţă/şcoala, ceea ce va implica construcţia de noi grădiniţe şi, probabil, o nouă şcoală.
La nivelul ȋnvăţământului liceal, va trebui să avem o discuţie serioasă cu Inspectoratul Scolar ȋn privinţa viitorului Grupului Scolar Tase Dumitrescu, care este departe de ceea ce solicită piaţa muncii. Există acolo o infrastructură şcolară şi un grup de profesori excepţionali, care pot fi puşi ȋn slujba dezvoltării Mizilului ȋntr-o măsură mult mai mare decât o fac azi.
Pentru toate niveluri de ȋnvăţământ, va trebui să găsim soluţii pentru deficitul ȋn creştere de profesori. Dacă nu ȋi găsim ȋn Mizil, va trebui să ȋi aducem din altă parte. Unul din argumentele pentru a-i atrage va consta ȋn oferirea de locuinţe de serviciu.
Pentru sănătate, infrastructura este ȋntr-o stare ȋncă şi mai precară. Ne-am propus construirea unei noi policlinici, ȋn vecinătatea spitalului, pentru a fi mai uşor de gestionat. De asemenea, sistemul de sănătate este ȋn deficit de personal şi dorim să creăm şi aici locuinţe de serviciu. Din pacate, necesarul de investiţii pentru sănătate este mult mai mare decât cel pentru educaţie şi cu mult peste posibilităţile actuale ale bugetului local. Nu vă pot spune la acest moment ce soluţii vom găsi.
Reporter: Când vom ȋnceta să mergem prin noroaie?
Minea Claudiu-Remus: Pe langă cele doua priorităţi menţionate (economia şi infrastructura pentru educaţie şi sănătate), mai avem un proiect punctual, pentru ieşierea Mizilului din noroi. In următorii 8 ani, vom asfalta toate străzile din oraş. Primăria va angaja o persoană care este specialist ȋn construcţia de drumuri, care va forma o echipă de 5-6 persoane din angajatii actuali de la SPGC. Vom cumpăra utilaje şi vom asfalta toate străzile ȋn regie proprie. Până la sfârşitul anului 2016 vom face un plan până ȋn 2024, astfel ȋncât fiecare locuitor din Mizil să ştie când va fi asfaltată strada sa. In plus, ȋn acest an vom alege o stradă pentru un proiect pilot, pentru a avea o evaluare exactă a costurilor cu asfaltarea.
Tot acest proiect de ieşire din noroi va face obiectul unei ample dezbateri publice, pentru a valida ordinea de prioritate a asfaltărilor. Avem deja câteva criterii (numărul de locuitori, importanţa economică a fiecărei străzi, prezenţa sau nu a utilităţilor), dar este un proiect mult prea important pentru Mizil ca decizia să fie luată ȋntr-un cerc restrâns de persoane.
Reporter: Veti da afară personal de la primărie?
Minea Claudiu-Remus: Primăria trebuie să devină mai eficientă, asta este dincolo de orice dubiu. Vor exista probabil câteva persoane, foarte legate de actuala administraţie, care vor dori să plece. Pe de altă parte, sunt convins că pentru cea mai mare parte a personalului, o schimbare la vârful administraţiei va fi o uşurare. O mare parte din angajaţii primăriei pot mult mai mult decât ceea ce fac azi. Intr-un sistem corect, ei pot deveni persoane de bază a poveştii de succes din următorii 10 ani, de reinventare a Mizilului. Depinde de fiecare dacă va alege să se agaţe de trecut sau să aibă satisfacţia de a construi şi de a fi parte a viitorului.
Reporter: Aveţi o afacere proprie la Moinești, judeţul Bacău .O veți muta la Mizil?
Minea Claudiu-Remus: Nu. Indiferent de rezultatul alegerilor, cât timp voi fi implicat ȋn politica locală, nu voi dezvolta nici o afacere la Mizil. Separarea ȋntre politică şi afaceri trebuie să fie clară, pentru a nu amesteca lucrurile. Mai am o firmă cu sediul ȋn Mizil, caut soluţii fie pentru a o reloca şi a aduce un nou administrator, fie pentru a o ȋnchide. Primarul Mizilului trebuie să aibă concentrată atenţia doar la problemele oraşului, nu la interesele proprii.
Reporter: Ce se va ȋntâmpla cu Mizilul dacă nimic nu se schimbă ȋn iunie 2016?
Minea Claudiu-Remus: Dacă nimic nu se schimbă, Mizilul ȋşi va continua declinul, oamenii (ȋn special tinerii) vor continua să plece, firmele ȋşi vor reduce activitatea. In cel mai negru scenariu, Mizilul de peste 10 ani va ajunge precum Barbulesti: o localitate, străbătută de un drum, ȋn care cei ce o traversează se roagă să nu li se oprească motorul.

duminică, 20 martie 2016

Comunicat PNTCD Mizil: Lansare candidat pentru Primaria Mizil la alegerile din 5 iunie 2016

Vineri, 18 martie 2016, in prezenta unui grup de membri si simpatizanti, PNTCD Mizil si-a lansat candidatul pentru functia de primar al orasului Mizil la alegerile din 5 iunie 2016.

Candidatul nostru pentru aceste alegeri este presedintele PNTCD Mizil, Domnul Minea Claudiu-Remus.

Domnul Minea Claudiu-Remus este unul din liderii generatiei sale, sef de promotie la scoala generala si la liceu, absolvent al Facultatii de Management din Academia de Studii Economice Bucuresti, bursier in Franta in cadrul programului Phare. Domnul Minea Claudiu-Remus are un masterat in "Managementul Investitiilor", obtinut la aceeasi facultate.

Domnul Minea Claudiu-Remus a lucrat, pentru scurte perioade de timp, in cadrul a trei dintre marile firme mizilene (Relaxa, Britanic World si MFA). In prezent, este antreprenor, cu activitati in domeniul confectiilor textile si al mobilei.

Prioritatile programului cu care ne vom prezenta in alegeri privesc domeniul economic (dezvoltare economica si creare de locuri de munca) si infrastructura pentru educatie si sanatate. Un alt proiect punctual priveste asfaltarea tuturor strazilor din Mizil in intervalul 2016 - 2024.

In perioada urmatoare, vom prezenta programul de administrare propus mizilenilor pentru perioada 2016 - 2024, precum si echipa de consilieri care il va implementa.


 
 

marți, 24 decembrie 2013

Sarbatori fericite!

A mai trecut un an.

Pentru PNTCD Mizil, anul 2013 a fost un an bun.

A fost anul in care, la conducerea organizatiei Mizil, au venit juniorii anilor '90, deveniti adulti intre timp. Remarcabilii lideri ai anilor '90 au facut un pas inapoi, predand puterea si responsabilitatile unei noi generatii. Transferul s-a facut cu calm si bucurie, fara scandaluri, acuzatii sau plecari din partid. Asta e normalitatea, din pacate rar intalnita in viata politica romanesca.

A fost anul in care am inceput creionarea unui program pentru Mizil, pentru anii ce vin. Inca mai sunt multe elemente de pus cap la cap, pentru ca a trebuit sa lucram deseori cu informatii incomplete - traim, din pacate (iarasi din pacate!), intr-o lume in care informatia este cu strasnicie tezaurizata, in loc de a fi lasata libera si valorizata.

A fost anul in care multi oameni noi s-au apropiat de PNTCD Mizil, atrasi de atmosfera deschisa. Multi dintre ei nu au fost nici o data implicati in politica. E un lucru care ne bucura. Mai stim ca sunt inca multi altii carora, din diverse motive, le este teama sa iasa la lumina. Va intelegem si va cerem sa ramaneti calmi - va veni o zi in care energia si competentele voastre vor putea fi puse in slujba comunitatii.

A fost anul in care am aflat (cu uimire, va marturisim!) ca sunt multi care ne intreaba: "cum, mai exista PNTCD la Mizil?". Da, exista si nu a incetat nici macar o singura zi sa existe dupa reinfiintarea partidului dupa 1989. Ne-am scufundat, ca societate, intr-o lume tot mai lipsita de speranta si tot mai putin receptiva la adevaratele valori - nu-i de mirare ca PNTCD Mizil, foarte putin dispus la compromisuri-pentru-o-bucata-de-paine, a cazut intr-un con de umbra.

A fost, in esenta, un an al sperantei. Intr-o lume tot mai lipsita de speranta, noi avem din plin. Vi-o transmitem si voua, pentru ca - asa cum o lumanare care aprinde o alta lumanare nu se stinge - tot asa, o raza de speranta daruita celui de langa tine nu te lasa fara de speranta.

Va uram sa va bucurati de sarbatori alaturi de familie si de cei dragi. Va uram ca anul viitor sa va aduca bucurie in viata, speranta in suflete, sanatate si credinta.

Sarbatori fericite!

joi, 10 octombrie 2013

La multi ani, PNTCD !

Pe 10 octombrie 1926, prin fuziunea Partidului National Roman din Transilvania cu Partidul Taranesc, se nastea Partidul National Taranesc (PNT).

La guvernare sau in opozitie (in perioada interbelica), simbol al sperantei (dupa al doilea razboi mondial), martir (in perioada comunista) sau purtator al steagului libertatii (dupa 1989), PNT a continuat sa existe, in pofida nenumaratelor si nedreptelor lovituri primite. Afiliat Internationalei Crestin Democrate (in 1987), PNT a devenit PNTCD dupa Revolutia din 1989.

Un grup de taranisti (inca mic) duce mai departe cea mai pretioasa dispozitie din testamentul lui Iuliu Maniu, aceea de a nu lasa partidul sa moara.

In vremuri de maxima confuzie (in primul rand morala), societatea romaneasca si PNTCD au nevoie sa se redescopere si sa revalorizeze impreuna cele patru principii perene romanesti: morala crestina, democratie desavarsita, patriotism luminat, dreptate sociala.

La multi ani, PNTCD !

Minea Claudiu-Remus
Presedinte PNTCD Mizil

duminică, 6 octombrie 2013

In Memoriam Elisabeta Rizea

Preluare de pe Taranista

Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să știu că s-a limpezit lumea” – Elisabeta Rizea

La sfârșitul anilor ’40, în marginea comunei natale (Domnești – Argeș), fruntașul țărănist Gheorghe Şuţa se stingea sub gloanțele securiștilor comuniști Dumitrache și Terceanu. Pleca pe drumul fără întoarcere, urmându-și tovarășii de luptă, colegi de partid deja uciși de comuniști, în timpul alegerilor din 1946 ‒ printre care avocatul Gheorghe Mihail şi învăţătorul Constantin Popescu, țărăniști argeșeni asasinați de un “comando muncitoresc”.

Gheorghe Șuța era doar unul dintre numeroșii țărăniști și liberali care făceau parte din  rezistența anticomunistă din județele Argeș și Muscel; el lăsa în urmă o moștenire spirituală pe care fiica sa, Elisabeta – cunoscută mai târziu drept ”Mama Rizea”, avea s-o ducă mai departe, împreună cu soțul ei, Gheorghe Rizea, alături de alți luptători anticomuniști (Grupul de la Nucșoara, sau “„Haiducii Muscelului”, grup ce a luptat cu arma în mână împotriva comuniștilor, până la anihilarea sa, în 1959).
Elisabeta Rizea (n. 28 iunie 1912, Domnești, Argeș - d. 6 octombrie 2003)
Elisabeta Rizea (28 iunie 1912 – 6 octombrie 2003)

Cu prețul unor sacrificii enorme, cu prețul durerii, umilinței, bătăilor, torturilor îndurate vreme de 12 ani, cât a fost închisă de comuniști în penitenciarul de la Pitești, dar și după aceea, Elisabeta Rizea și-a urmat destinul de eroină a luptei anticomuniste cu înverșunare, speranță și curaj.

I-a dat Dumnezeu zile să-și vadă visul cu ochii: căderea regimului comunist. Și totuși, pentru că această cădere a fost doar formală, împlinirea visului  nu era completă, lumea nu era încă limpede. Nu este încă, atâta vreme cât copiii șefilor noștri sunt șefii copiilor noștri ‒ o profeție din vremea comunismului ce s-a dovedit, iată, cât se poate de adevărată. ”Ei”, comuniștii, și urmașii lor și urmașii urmașilor lor fac încă legea în România, încă ne conduc, ascunși sub măștile subțiri ale “capitalismului”, “statului de drept” și ale altor noțiuni aruncate ca praf în ochii maselor ignorante.

Eu nu am învățat la școală de Mama Rizea și de luptătorii anticomuniști. N-aveam cum, căci am făcut școala pe vremea împușcatului. Astăzi, istoria oficială din manuale expediază formele de rezistență anticomunistă în 3 (trei) paragrafe:

Formele de rezistență anticomunistă. Principalele manifestări ale luptei anticomuniste au fost rezistența armată a grupurilor din munți, cea a țăranilor, revoltele muncitorești, activitatea disidenților. Cea dintâi a fost specifică anilor 1944-1960, fiind organizată de grupurile înarmate de partizani alcătuite din foste cadre militare, foști legionari, membri ai partidelor de opoziție, țărani. Printre acestea s-au numărat grupurile din Banat și Oltenia, cel din zona Muscel-Făgăraș (grupul “Haiducii Muscelului”, al colonelului Arsenescu și al fraților Arnăuțoiu), rezistența din Bucovina, reprezentată de Vladimir Macoveiciuc, Gavril Vatamaniuc, Cozma Pătrăucean, Dimitrie Rusu. La rândul lor, femeile au susținut mișcarea de rezistență. Sunt cunoscute numele Mariei Plop și al Mariei Jumbleanu, membre ale grupului Arsenescu-Arnăuțoiu, ca și cel al Elisabetei Rizea din Nucșoara (Muscel). Această formă de rezistență a fost reprimată cu o violență extremă de organele de represiune ale regimului comunist.

Rezistența din mediul rural a corespuns cu deosebire perioadei colectivizării agriculturii. Conform unor estimări, peste 80.000 de țărani au căzut victime ale represiunii. Revoltele muncitorești au apărut în anii ’70-’80, ca formă de reacție a populației față de scăderea nivelului de trai, și au cuprins Valea Jiului (revolta minerilor din anul 1977) și Brașovul (manifestațiile din 1987). În urma unui proces trucat, din cele peste 300 de persoane arestate la Brașov, 88 au fost deportate în ale zone ale țării sau li s-a instituit domiciliul obligatoriu.

Disidenții, precum Paul Goma, Doina Cornea sau Gheorghe Ursu, au opus o rezistență individuală în anii ’70 și ’80. Inclusiv foști membri ai conducerii PCR au protestat, în 1989, față de politica dictatorială a lui Nicolae Ceaușescu (Scrisoarea celor șase).” [1]

Cam atât. Cine vrea să cunoască mai multe, să facă bine să caute pe cont propriu… Stilul acesta expeditiv este, de altfel, caracteristic manualelor noastre, restructurate (sumar) pe criteriul tematic, nu pe cel cronologic, astfel încât elevii să nu mai poată face legătura cauzală firească între evenimente, întru spălarea deplină a creierelor, așa cum bine zicea academicianul Florin Constantiniu, în ultimul său interviu : “Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: “Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp?

Dar, mă rog, acesta este alt subiect ‒ care va fi, probabil, ignorat îndelung de noua specie de homunculus politicus ce ne conduce. Ca și multe alte subiecte… cum ar fi, de pildă, reabilitarea numelui și a memoriei luptătorilor anticomuniști din munți. Vitejii din Nucșoara au murit ca “bandiți” și “teroriști” ce luptau împotriva statului… Cum să-i considere azi martiri ai neamului aceia care ne conduc ‒ produse reziduale ale statului totalitar împotriva căruia acești eroi au luptat?

Zece ani s-au împlinit astăzi de la trecerea Mamei Rizea la cele veșnice. Și noi, cu toții, îi datorăm încă multe, ei și celor lângă care a luptat: Toma Arnăuţoiu, Gheorghe Arsenescu, Nicolae Niţu, Laurenţia, Ion și Petre Arnăuţoiu, Alexandru Moldoveanu, Gheorghe Popescu, Ion Mica, Virgil Marinescu, Nicolae Andreescu, Ion Constantinescu, Ionel Marinescu, Cornel Drăgoi, Alexandru Marinescu, Titu, Marioara și Tică Jubleanu, Maria Plop, Marinica Chirca, Ana Simion, Gheorghe și Constantin Mămăligă, Constantin Jubleanu, Ion Drăgoi, Alexandru Moldoveanu, Gheorghe, Maria și Gogu Popescu, Nicolae, Filofteia și Gheorghe Băşoiu, Ion Săndoiu, Nicolae Andreescu, Nicolae Sorescu, Gheorghe Tomeci, Benone Milea

Lor și încă multor altora ca ei le datorăm limpezirea lumii

[1] Magda Stan, Cristian Vornicu – Manual de istorie pentru clasa a XII a, Editura ABC Niculescu, București, 2007, p. 83

vineri, 17 mai 2013

Vrem sa va cunoastem!

La ultimele alegeri locale (cele din 2012), candidatul PNTCD pentru Primaria Mizil a primit 105 voturi, in timp ce candidatii pentru Consiliul Local Mizil au primit 116 voturi.

Pe o parte din cei aproximativ 100 de mizileni care ne-au votat, ii cunostem. Pe ceilalti, vrem sa va cunoastem personal. Sa ne spuneti ce va doriti de la noi in anii ce vin. Sa va aflam prioritatile. Sa ne spuneti daca si cum doriti sa va implicati in activitatea PNTCD Mizil.

De asemenea, vrem sa va prezentam noii membri ai conducerii PNTCD Mizil.

Pentru asta, va asteptam vineri, 24 mai 2013, intre orele 18 si 20, la sediul PNTCD Mizil, aflat pe Sos. Mihai Bravu (la circa 100 de metri de supermarketul Lidl).

Claudiu MINEA - presedinte PNTCD Mizil